În urmă cu 5 ani, pe când avea 34 de ani, o vârstă la care unii fotbaliști încă activează în Liga I, timișoreanul Leonard Naidin a decis să îmbrățișeze o altă meserie. După 20 de ani de carieră fotbalistică, perioadă în care a activat la cluburi precum Poli Timișoara, FC Bihor Oradea, Dinamo, Poli Iași sau CS Mioveni, Naidin a intrat în lumea finanțelor și s-a angajat la ANAF Timișoara, unde lucrează și astăzi.
„Antrenam la Liga a 4-a, dar era greu. Și am decis să mă angajez la ANAF. Doar nu am făcut degeaba două facultăți”, spune Leo Naidin, care a absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport de la Iași și Facultatea de Științe Economice, specialitatea Finanțe-Bănci.
Acum în vârstă de 39 de ani, Leo Naidin lucrează de cinci ani la ANAF Timișoara și chiar a avut colegi care au făcut controale la clubul la care a activat în trecut ca fotbalist, ACS Poli Timișoara.
„Lucrez de vreo cinci ani la ANAF Timișoara și în paralel antrenez două grupe de copii și juniori. Chiar a fost o perioadă când colegii mei au fost în control la ACS Poli Timișoara, când au fost unele probleme în trecut, cu sechestrul, în vremea când era nea’ Popică antrenor (n.r. Ionuț Popa).
Chiar am vorbit atunci cu el, că le oprise niște bani. Din păcate, nu s-au rezolvat acele probleme, pentru că uite, ACS Poli e în Liga a 3-a și aveau șanse mari să cadă în Liga a 4-a. Acesta e fotbalul din Timișoara, din păcate. Dar toată lumea trebuie să-și achite impozitele către stat, dările. Cum noi, persoane fizice, le plătim, așa și cluburile de fotbal trebuie să o facă”, a declarat pentru ProSport Leonard Naidin.
Acesta joacă în echipa de fotbal a Finanțelor Timișoara, cu care a câștigat turneul final pe țară din urmă cu patru ani, chiar la Iași, oraș în care a evoluat între anii 2007-2009, la Politehnica: „Am un colectiv fain aici și chiar le place fotbalul colegilor mei. În 2016 am fost la turneul final pe Finanțe la fotbal, la Iași și luat locul 1 pe țară atunci. Știu că am jucat finala la Sala Polivalentă. În paralel antrenez acum două grupe de copii și juniori și mai joc la minifotbal, pe sintetic, în campionatul local. Asta am făcut tot timpul și încerc să mă mișc cum pot, nu pot să stau fără mișcare”.
Leo Naidin spune că nu i-ar plăcea munca în administrație, deși se pricepe să lucreze cu cifrele și bugetele, preferând mai mult profesia de antrenor.
„Nu știu dacă aș putea lucra în administrație la un club, deși e un domeniu la care pot să spun că mă pricep. Mi-ar plăcea mai mult să lucrez în iarbă, ca antrenor. Am fost antrenor la o echipă de liga a 4-a în Timiș, un an și un pic, am făcut cele mai multe puncte cu echipa încropită de mine. Dar e greu la Liga a 4-a, pentru că majoritatea jucătorilor muncesc și depinzi de anumiți factori.
Nu poți să faci ceea ce ți-ai dori, jucătorii sunt la lucru, sunt obosiți, uneori nu vin la meci, nu joacă, se mai supără… asta e Liga a 4-a la noi. Și mai sus sunt probleme, chiar și la Liga a 3-a, deși ar trebui să fie un eșalon profesionist, pentru că ține de FRF. Nici la Liga a 2-a lucrurile nu stau mai bine, sunt echipe care se desființează, aportul publicului nu mai e același de pe vremuri”, spune Leo Naidin.
Fostul campion cu Dinamo a vorbit și despre Regula Under 21 impusă de către Federația Română de Fotbal, pe care o vede ca o oportunitate imensă pentru jucătorii tineri. Dar nu impusă cluburilor. Pentru că, spune dânsul, un fotbalist talentat joacă indiferent de vârstă. Și la 16 ani, și la 40.
„Nu am nimic cu regula asta care te obligă să folosești tineri. Copiii aceștia au șanse foarte multe acuma. La 19 ani joci la Liga a treia, faci pasul la Liga a 2-a și te ia Liga I imediat. Ai foarte multe șanse. Dar din păcate nici tinerii nu sunt la nivelul dorit și se ajunge la gestul lui Dan Petrescu, de a scoate un jucător de pe teren după 30 de secunde. Moralul acelui băiat nu e OK. Pe de altă parte, nici tu ca federație nu poți să obligi un club privat, pe banii lui, să joace cu doi juniori. Atunci pune și unul peste 40, și o femeie.
Dacă ești fotbalist și ai valoare, cred că poți să joci la orice vârstă. Indiferent că ai 16 sau 40 de ani. Pentru că un antrenor sau un conducător nu e atât de încuiat să nu te bage, mai ales dacă ești tânăr. Noi până la urmă, fotbalul românesc, trăim din vânzarea de jucători. Ai un tânăr de perspectivă, îl bagi, îl forțezi, dar dacă nu-l ai, ai un jucător în minus în teren. Iar acum ai doi în minus”.
„Îmi pare rău că nea’ Popică nu a ajuns la o echipă foarte puternică, să merg după el. Poate chiar prin Arabia Saudită” – Leonard Naidin
În cei 20 de ani de carieră, Naidin a jucat doi ani și la Poli Iași, unde a ajuns în 2007, la insistențele antrenorului Ionuț Popa.
„Am primit foarte multe telefoane atunci, îmi aduc aminte că foarte insistenți au fost cei de la Vaslui, mai exact domnul Adrian Porumboiu. Dar eu lucrând cu Ionuț Popa am preferat să vin la Iași în primul rând datorită dânsului. Ofertele financare pe care le-am avut au fost superioare celei de la Iași atunci. Dar am venit la Poli Iași pentru nea’ Popică și clar că nu regret niciun moment că am ales Politehnica Iași, pentru că am petrecut doi ani superbi la Iași. Pe lângă că am avut un public frumos, am avut și colegi faini la Poli, cu majoritatea păstrez și acum legătura. Îmi aduc aminte cu drag de perioada petrecută la Iași.
Nea’ Popică pentru mine, și nu cred că doar pentru mine, ci pentru toți cei care l-au avut antrenor atunci, a fost un om pe care nu puteai să-l refuzi. Cunoscând apoi tot ce înseamnă Iași ca oraș, oameni, fotbal, nu mi-a părut rău niciun moment de alegerea făcută. E clar că Ionuț Popa e antrenorul pe care îl am la suflet cel mai mult. Am lucrat cu el și la Oradea, și la Iași, și la Mioveni apoi. E clar că e a antrenorul care mi-a rămas cel mai mult la suflet. Păcat că nu a apucat să meargă și el la o echipă mai mare, ca să merg după el. Sau prin Arabia Saudită. Îi transmit multă sănătate pe această cale, știu că are niște probleme de sănătate acum”.
Naidin a ajuns la Iași în 2007 și a stat doi ani în Copou, jucând 59 de meciuri la Poli, echipă pentru care a marcat două goluri. Unul cu CFR Cluj și unul cu Dinamo. Și chiar dacă nu a realizat vreo performanță în Copou, Naidin spune că perioada petrecută în Copou a fost poate cea mai frumoasă din cariera sa. Datorită atmosferei, a colegilor și a amintirilor plăcute legate de Iași.
„Fiecare perioadă și fiecare echipă a avut farmecul, ei. Chiar dacă nu am am avut satisfacția de a câștiga un trofeu la Iași, cred că perioada de la Iași a fost cea mai frumoasă din cariera mea. Cred că am lipsit maxim trei meciuri la Iași din 2007 până în 2009, din cauza unor accidentări sau suspendări. În rest am jucat toate meciurile. Am prins returul din 2007, tot sezonul 2008-2009 și turul din 2009, adică 59 de meciuri și două goluri marcate. Toată perioada a fost frumoasă la Poli Iași, au fost multe meciuri frumoase”, a mai spus Naidin, care nu uită meciurile ”de suflet” la Iași:
„Aveam o echipă bună atunci, care pe teren propriu greu ne bătea cineva. Am bătut atunci și Steaua, și CFR Cluj, și Poli Timișoara. Acasă eram cam imbatabili. Am rămas cu o amintire foarte plăcută de la un meci din deplasare cu CFR Cluj, în 2008, când CFR a ieșit campioană cu nea’ Ando (n.r. Ioan Andone). Am făcut un meci foarte bun atunci, cred că după acel meci l-a și demis pe Ioan Andone. A fost un meci foarte bun al nostru, ne-au mers foarte bine pasele, fusese primul punct al nostru după vreo 3 sau 4 eșecuri. Atmosfera de la echipă era foarte bună, mergeam cu soțiile la masă, la un grătar, a fost un grup foarte frumos. Cât despre goluri, primul a fost la Cluj, cu CFR, din vole și am mai dat unul cu Dinamo, din penalty, când am pierdut cu 5-2”.
De ce nu a realizat Poli Iași mai mult în acea perioadă, cu toate că a avut un lot bun? „Nu am reușit mai mult atunci, chiar dacă aveam o echipă bună, poate și pentru faptul că nu ne-am propus mai mult. Dar era și un campionat puternic. Nu vreau să fac eu o comparație cu ce se întâmplă acuma, dar erau alți fotbaliști, erau fotbaliști buni și foarte buni la orice echipă. Craiova bătuse în prima etapă cu 4-0 pe FC Argeș și toată lumea îi vedea campioni. Au venit la Iași și i-am bătut 2-1. Noi nu am avut o constanță și nici nu s-a trasat niciodată un obiectiv mai îndrăzneț. Deși echipa era capabilă să se bată la locurile 5-8. Nu la campionat sau cupe europene, pentru că erau CFR Cluj, Timișoara, Vaslui, Rapid, Dinamo, Steaua. Dar locurile 5-8 cred că era un obiectiv rezonabil pentru noi atunci”, povestește Naidin pentru ProSport.
Leo are în palmares două trofee cu Dinamo, un titlu în 2004 și o Cupă a României. Își amintește cu plăcere și de acea perioadă în care era mai rebel, din cauza vârstei.
„La Dinamo am câștigat Cupa României și campionatul, chiar dacă nu am jucat atât de mult. Și atunci a fost o perioadă frumoasă. Dar eram tânăr, eram mai impulsiv. Dacă ar fi acum, aș fi gândit altfel. Dar când ești tânăr te simți nedreptățit, vrei să joci, vrei aia, vrei aia și de acolo nu o să câștigi niciodată un conflict cu un antrenor sau un conducător. Aveam și eu momentele mele.
Și Dinamo a fost o perioadă frumoasă, pe lângă că am o avut o echipă foarte bună, am avut colegi de mare caracter, iar antrenor mi-a fost nea’ Ando, un antrenor foarte bun. Dar nu am avut un conflict cu el. Și eu nu am mai vrut să rămân, am vrut să plec la Timișoara când am auzit că vine domnul Marian Iancu la Timișoara”, rememorează Leo Naidin.
Fostul fotbalist își amintește de perioada în care Marian Iancu a investit la Timișoara și spune că fără el echipa de pe Bega ar fi fost în eșaloanele inferioare atunci.
„Marian Iancu era foarte, foarte deștept, era uns cu toate alifiile. Dacă intrai într-un conflict cu dânsul, era greu să-l câștigi. Dar ce s-a realizat atunci la Timișoara s-a făcut datorită lui. Indiferent de ce se spune, fără BKP și fără Marian Iancu, Timișoara poate era atunci în situația de acuma. Tot ce s-a făcut atunci, jucători buni, echipe mari aduse la Timișoara, cupe europene, baza care s-a făcut, s-a făcut datorită lui Marian Iancu. E clar, dacă ai bănuți, poți să faci o grămadă de lucruri. Când nu ai bani și aștepți să bage Primăria bani, e foarte greu să realizezi ceva”, își amintește Naidin.
Fostul fotbalist născut la Timișoara a avut și o experiență în străinătate, în sezonul 2009-2010, la echipa azeră Neftchi Baku.
„La Neftchi Baku a fost foarte fain, am prins trei români, eu cu Neaga și cu Aliuță. Un oraș foarte fain. Ei stau pe petrol și pe gaze, acolo sunt bănuții. A fost o perioadă bună, în care eram la maturitate, jucam și foarte bine. Dar au fost niște probleme legate de conducere. Trebuia să rămân, aveam totul plătit, dar s-a schimbat președintele, toți străinii și atunci am plecat în Ucraina. Unde mi-am rupt ligamentele, la primul antrenament. Era și Cornel Buta acolo”, își amintește Leo Naidin.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER